26 nov. 2009 IMPLICAREA METFORMINULUI IN AMELIORAREA RASPUNSULUI OVARIAN LA PACIENTELE STERILE CU SINDROM DE OVAR MICROPOLICHISTIC STIMULATE CU GONADOTROPINE EXOGENE
Mihai Surcel*, Florin Stamatian*, Romeo Micu*, Remus Campean**, Stela Surd*, Marinela Garlovan*
* Departamentul de Reproducere Asistata, UMF “Iuliu Hatieganu “ Cluj-Napoca
** Departmentul de Biostatistica UMF “Iuliu Hatieganu “ Cluj-Napoca
Rezumat
Introducere: Pacientele cu sindrom de ovar micropolichistic prezinta o rata mai mare de cicluri anovulatorii si în egala masura un risc mai mare de recrutare foliculara excesiva fata de populatia generala. Insulinorezistenta este o trasatura distincta a acestui sindrom motiv pentru care utilitazarea insulinosensibilizantelor de tipul metforminului poate reprezenta o solutie pentru limitarea riscurilor pe care le atrage tratamentul cu gonadotropine la aceste paciente. Obiectivul studiului este de a evalua modul în care metforminului poate influenta raspunsul la gonadotropine.
Material si metoda: Lotul de studiu a cuprins 32 de paciente sterile documentate cu SOPC, supuse stimularii ovariene cu gonadotropine. S-au format doua grupe: un grup caruia i s-a administrat metformin (14 paciente – 49 de cicluri) respectiv un grup fara protectia acestui medicament (18 paciente – 66 de cicluri). Tuturor pacientelor li s-a efectuat un bilant clinic si hormonal. Stimularea ovariana s-a realizat cu gonadotropine cu doza de pornire 75 UI, adaptate ulterior raspunsului ovarian.
Parametrii principali urmariti: prezenta ovulatiei, a caracterului poli /monoovulator, rata de cicluri fara raspuns respectiv pe cea a ciclurilor anulate, dozele de gonadotropine necesare pentru obtinerea ovulatiei, numarul de foliculi > 15mm, respectiv numarul de foliculi între 12-14mm.
Rezultate: Administrarea de metformin a îmbunatatit sensibil rata ciclurilor monoovulatorii (65,2I vs 45,2I p=0,07), a scazut rata ciclurilor anulate ( 4I vs 10,6I p=0,07) si a limitat recrutarea diminand numarul foliculilor >15mm ( 1,39 vs 1,91 p=0,011) respectiv pe cea a foliculilor 12-14mm (0,88 vs1,66 p=0,0001).
Concluzii: Administrarea metforminului ofera clinicianului un control mai bun al stimularii ovaiene cu gonadotropine.
Abstract – IMPLICATION OF METMORFIN IN OVARIAN ANSWER AT THE PATIENTS WITH PCOS
Objective: To assess whether the addition of metformin to gonadotrophin ovulation induction in PCOS pacients, modify ovarian responsiveness to exogenous FSH (doses of gonadotropines, duration, number and size of follicles, ovulation, number of hyperstimulation, and the number of cycles with hCG withheld).
Material and method: Thirty-two patients were randomized to metformin plus gonadotropines (n = 14) and only gonadotropines (n = 18) groups. Initial screening was performed and included a full history (age, menstrual cycle length), laboratory (FSH, LH, E2, testosterone, insulin, glucose, prolactin, thyroid-stimulating hormone, antropometric measurements and ultrasound assessment. The clinical answer was asseesd in accordance to our objectives.
Results: The consequences of metformin treatment were such as it follows: the rate of monoovulation was significantly improved (65,2I vs 45,2I p=0,07), the numbers of of cycles with hCG withheld because of excessive follicular development significantly decreased ( 4I vs 10,6I p=0,07) the number of follicles > 15 mm in diameter and those of 12-14mm on the day of hCG administration were significantly lowered.
Conclusion: Metformin therapy tends to normalize the ovarian response to exogenous gonadotropins.