16 iul. 2018 THE ROLE OF INTRAPARTUM CARDIOTOCOGRAPHY IN THE 21ST CENTURY
Diculescu D., Mihu D., Nicula Renata, Todea C., Iuhas C., Caracostea Gabriela
University of Medicine and Pharmacy “Iuliu Hatieganu” Cluj-Napoca Departament of Obstetrics and Gynecology
Abstract
Fetal heart rate monitoring by cardiotocography (CTG) detects heart rate abnormalities, which can reflect various degrees of hypoxia. The main purpose of intrapartum fetal monitoring is not so much to prevent brain involvement, which is rarely caused by intrapartum asphyxia and is strangely seen by many authors as the main reason for monitoring, as to prevent all types of early and late neonatal morbidity induced by hypoxia and acidemia. CTG during labor is associated with a reduction of neonatal seizures, but without significant differences for cerebral palsy, infant mortality or other standard neonatal well-being measures. CTG has been associated with an increase in the number of cesarean sections and instrumental vaginal deliveries. Thus, a second examination has become necessary, which is represented by new technologies such as measurement of fetal pH, fetal pulse oximetry, and ST analysis of the fetal electrocardiogram. Each of the fetal monitoring methods introduced so far into practice seems to correspond to certain clinical scenarios. However, the obtained information is limited and depends on the investigated pathophysiological mechanism.
In the 21st century, CTG continues to be the main intrapartum fetal well-being assessment method.
Rezumat: Rolul cardiotocografiei intrapartum în secolul XXI
Înregistrarea ritmului cardiac fetal prin cardiotocografie (CTG) detectează anomaliile frecvenţei cardiace, anomalii care pot reflecta grade variate de hipoxie. Scopul principal al monitorizării fetale intrapartum este nu atât prevenirea afectării cerebrale, rareori cauzată de asfixia intrapartum şi în mod curios văzută de mulţi autori ca principal motiv pentru monitorizare, cât prevenirea tuturor tipurilor de morbiditate precoce sau tardivă a nou-născutului determinate de hipoxie şi acidemie. CTG în travaliu este asociată cu o reducere a convulsiilor neonatale, dar fără diferenţe semnificative pentru paralizia cerebrală, mortalitatea infantilă sau alte măsuri standard de bine neonatal. CTG a fost asociată cu o creştere a numărului de cezariene şi de naşteri vaginale instrumentate. Astfel a devenit necesar un al doilea comentariu, reprezentat de noi tehnologii, ca determinarea pH-ului fetal, pulsoximetria fetală şi analiza segmentului ST de pe electrocardiograma fetală. Fiecare din metodele de monitorizare fetală introduse până acum în practică pare să corespundă unor anumite scenarii clinice. Informaţia obţinută este însă
limitată şi depinde de mecanismul fizipiopatologic investigat.
In secolul XXI CTG continuă să fie metoda principală de screening de stare de bine fetal intrapartum.
Cuvinte cheie: cardiotocografie, auscultaţie intermitentă, pulsoximetrie, pH fetal, ECG fetal