11 aug. 2008 SUTURA MEMBRANELOR AMNIOTICE, MIT SAU REALITATE?
D. Nemescu*, M. Onofriescu**
*Universitatea de Medicină și Farmacie “Gr. T. Popa”, Iași
**Clinica I Obstetrică-Ginecologie “Cuza-Vodă”, Iasi
Rezumat
Conduita actuală în ruptura prematură a membranelor fetale consta în expectativă sau întreruperea sarcinii. Un tratament capabil să reînchidă zona de ruptură ar fi o soluție optimă pentru prelungirea sarcinii și pentru obtinerea unui nou născut normal. Această soluție terapeutică a fost sugerată de existența unor cazuri la care s-a constatat închiderea spontană a membranelor amniotice.
Metodele de sigilare in vivo a cavității amniotice, dezvoltate până în prezent, au la bază ocluzia canalului cervical prin adeziv pe bază de fibrină (fibrin sealant sau fibrin glue), injecția intraamniotică a unui amestec de trombocite și crioprecipitat (amniopatch) și închiderea fetoscopică a defectului membranar (amniograf).
Aceste metode, și în special injectia intra-amniotică de trombocite și crioprecipitat, au dat rezultate numai în cazul rupturii iatrogene a membranelor, ele fiind ineficiente în cazul rupturii spontane. Cu toate acestea, cunoștintele actuale clinice și experimentale sugerează că repararea chirurgicală a rupturii spontane poate fi fezabilă, prin aceste intervenții obtinându-se un interval de latență semnificativ.
Abstract
Currently, physicians manage preterm rupture of membranes by expectant management or termination of gestation. A therapy aimed to sealing membranes would be optimal to maintain the pregnanc and achieve a normal neonate. This proposal appears after a few cases reported with spontaneous closure of membranes.
Techniques for in vivo sealing of ruptured membranes, developed till now, are: filling of the endocervical canal with fibrin sealant, intra-amniotic injection of an occlusive compound based on platelets and cryoprecipitate (amniopatch) and fetoscopic closing of fetal membranes (amniograf).
These methods, and especially amniopatch, were effective for iatrogenic rupture, but inefficient for spontaneous preterm rupture. Nonetheless, actal experimental and clinical experience suggests that surgical repair of preterm premature rupture of membranes may indeed be feasible, these techniques acquiring a significant increase in the post-rupture latency period.