24 iul. 2008 DIALOGUL EMBRIO-MATERN IN PERIOADA PREIMPLANTARII
M. Moga *, Gabriela Cristescu*, C. Podaşcă*, C. Anastasiu*, D. Radbâţă**
* Facultatea de Medicină, Universitatea Transilvania Braşov,
** Spitalul Clinic de Obstetrică – Ginecologie Braşov
Rezumat
Implantarea embrionară este un proces complex care implică apoziţia, adeziunea şi invazia endometrului de către blastocist. Aceste fenomene se desfăşoară într-o perioadă limitată de timp (aprox. 4 zile) numită fereastră implantatorie; existenţa ei este necesară pentru stabilirea unui dialog complex între mamă şi embrion. Implantarea este un proces paracrin bazat pe interacţiuni embrio – uterine reciproce prin intermediul mai multor clase de molecule.
Până în prezent nici o teorie elaborată pe studiile realizate in vitro nu poate oferi o explicaţie clară asupra cascadei exacte de evenimente sau asupra rolului numeroşilor factori de creştere, a citokinelor, a chemochinelor sau moleculelor de adeziune implicate.
Endometrul şi embrionul au receptori la citokine şi factorii de creştere. Citokinele şi factorii de creştere joacă un rol important în implantare, menţinerea sarcinii şi chiar şi în dezvoltarea ei. Succesul implantării embrionare depinde de un dialog între citokinele materne şi fetale. Printre citokinele implicate în aceste procese sunt: CSF1, ILF, IL1,6, EGF, PP14, TNF alfa, IFN gamma, IGF, GM-CSF.
Factorii de creştere au rol esenţial mai ales in angiogeneză (VEGF, FGF,TGF). Studii recente sugerează faptul că diferenţierea trofoblastului necesită semnale intracelulare iniţiate de factorii de creştere uterini. Mediul matern este crucial dezvoltării embrionului (embrioni cultivaţi in vitro „rămân în urma” celor implantaţi în uter şi că-şi revin după ce factorii de creştere specifici sunt adăugaţi în mediu).
Abstract
The embrionic implantation is a complex process, involving the blastocyst’s apposition, its attachment and invasion of the endometrium. These occurrences may take place in a certain limited stage, named implantation window (aprox. 4 days) and its existence is necessary, establishing a complex cross talk connecting the mother and the fetus. Implantation represents paracrine process centered on the mutual embryo-uterine interactions, involving multiple classes of molecules.
Until present, there has not been a theory, based on ‘in vitro’ studies, to explain clearly the exact succession of events or the part played by the cytokines and chemokines’ growth factor and by the involved adhesion molecules.
The endometrium and the embryo have receptors to cytokines and growth factors. Cytokines are peptides with pleitropic effects on a local level, paracrinically, autocrinically and in a juxtacrine manner; it is a well known fact that theses molecules exist at the endometrium level -and are produced by the endometrium, which offers receptors for them- and at a embryonic level as well.
The cytokines and the growth factors play an important part in implantation, in pregnancy maintenance and progress. A cross talk between maternal and fetal cytokines determines a successful implantation. Among the cytokines involved in the process are: CSF1, ILF, IL1,6, EGF, PP14, TNF alpha, IFN gamma, IGF, GM-CSF. The growth factors have a great part in angiogenesis (VEGF, FGF,TGF). Latest studies suggest the fact that trophoblast differentiation requires intracellular signals initiated by the uterine growth factors. The maternal environment is crucial for embryo’s progress (‘in vitro’ embryos have a slow progress compared to those implanted in uterus, and they recover, once the specific growth factors are added to the environment). Deficiencies in these molecules expression may cause such troubles as miscarriage in incipient pregnancy stages, abortive illness, infertility and a low response rate to ‘in vitro’ insemination.